Monica Gabor, nostalgică! Ce mesaj i-a transmis fiicei sale în urmă cu puţin timp:”Singură, fără ajutorul nimănui…“

“Bună dimineaţa! Fetiţa mea s-a făcut mare!!!! Cu un ochi râd dar cu unul plâng… E sănătoasă, frumoasă şi inteligentă, dar mi-e dor deja de ea, de vremurile când era doar un bebeluş. Totuşi, mă bucur mult când văd cât de talentată şi binecuvântată este! Singură, fără ajutorul nimănui şi doar datorită ei are foarte mare succes oriunde postează şi îi reuşeşte mereu tot ce îşi propune. Te felicit draga mea fiică pentru succesul pe care îl ai fie în viaţă reală, fie in mediul virtual! Abonaţi-vă şi voi la canalele ei de YouTube: irina’s Vlogs si Irina Unicorns. Multe dintre videoclipuri sunt foarte amuzante. Eu le-am vizionat deja pe toate de “câteva” ori pentru că îmi mai alină dorul de ea şi pentru ca mă binedispun. Vă pupăm şi vă dorim şi noi vouă aceleaşi lucruri minunate pe care ni le doriţi şi voi nouă”, a scris Monica Gabor pe pagina sa de Facobook.

Iată însă că timpul vindecă rănile, iar Monica Gabor s-a decis să spună într-un final ce a determinat-o să plece în America, atât de departe de propria fiică: „Da, sunt fericită! Dacă mă întrebai acum zece ani poate nu ştiam ce să răspund. Eram fericită pentru că eram mamă, pentru că Irina a fost un copil dorit, plănuit, aşteptat. E clar că e cea mai mare realizare a mea şi a tatălui ei. În primul rând, m-am mutat din vila cu 13 camere de la Izvorani într-un apartament cu două camere. (N.RED – a fost întrebată care este cea mai mare schimbare prin care a trecut după ce a plecat din ţară) Am făcut acest lucru pentru că nu mai rezistam presiunii din România. Simţeam că, dacă nu plec, sunt în pericol de-a renunţa la tot.

Eram pur şi simplu în depresie. Şi, ca să mă salvez, m-am gândit la Irina şi am zis că mai bine să aibă o mamă la distanţă decât o mamă cu probleme sau una care nu mai este. Mi-a fost foarte greu când Irina a trebuit să rămână la tatăl ei, eram la pământ, pur şi simplu. Şi, într-adevăr, acum sunt din nou foarte apropiată de Irina, totul este bine din nou, ba chiar mai bine decât înainte, pentru că am trecut şi prin momente în care mi se spunea la telefon: >”.